O metodă de testare pentru instabilitate în care o deplasare se face la o stare de echilibru sub presupunerea că numai parcela sau parcelele strămutate sunt afectate, mediu rămase neschimbate. Deşi această metodă a fost aplicată la diverse probleme (de exemplu, instabilitate inerțială), contextul său cel mai familiar este cu deplasare verticală la echilibrul hidrostatic, în care parcelă strămutate se presupune suferă modificări de temperatură adiabatică, și forța plutitor care rezultă din contrastul cu mediul neschimbate duce la criteriul de stabilitate, γ < Γ, în cazul în care γ este rata lapse de temperatură virtuale cu înălțimea și Γ este uscată sau saturaţie-adiabatică devine caducă rata, în funcţie de starea parcelei. Compara felie metoda.