O lege aproximativă de împrăştiere a undelor electromagnetice de molecule şi particule mici comparativ cu lungimea de undă de lumină la lungimi de undă pentru care este suficient de mică absorbție. În conformitate cu această lege, primul derivate în 1871 de Lordul Rayleigh utilizând argumentele dimensional simplu, împrăștierea în toate direcţiile de un obiect este invers proporţională cu puterea patra de lungimea de undă de lumină. Împrăștierea luminii solare de aer molecule nu ascultă acest drept exact, deși este o bună aproximare. Legea împrăștierea Rayleigh lui, de asemenea, prezice că împrăștierea de o particulă este proporțională cu pătratul din volumul. Teoria compara Mie.